Asta a raspuns baiatul cel mare cand l-am intrebat ce face. Statea pe un calut de lemn intr-un colt, cu o mina plictisita si fara sa spuna nimic. Circul la care se referea? Fratele lui cel mic, evident.
Raspunsul lui mi-a placut foarte mult, pentru ca descrie foarte bine comportamentul celui mic. Si nu imi amintesc sa fi calificat eu acest comportament asa, sunt convins ca a gasit descrierea potrivita singur.
Baiatul cel mare traieste intr-o lume imaginara, sau cel putin are o imaginatie foarte bogata. Poate sa inventeze povesti foarte diferite din nimic, ii place foarte mult sa asculte povesti, sa se uite la ele la televizor sau sa i le citim. Ii place sa joace roluri in tot felul de povesti pe care imaginatia lui le creeaza. Chiar isi pune creierul la lucru.
Cel mic, in schimb, este mult mai cu picioarele pe pamant si mult mai.. fizic. Loveste, musca, trage de par (victima preferata in ultimul timp este pisica, si-o ia in mod regulat si gratuit...). Distruge totul si creaza dezastre. Nimic nu-i place mai mult decat sa darame toate jucariile si creioanele si cartile pe jos. Si apoi sa le dea suturi sau sa le calce pe toate cu motocicleta lui. Ii place haosul si e fericit in mijlocul lui.
Si de-asta imi place acea descriere a situatiei, pentru ca este foarte potrivita activitatilor si personalitatilor copiilor nostri. Unul creaza haos si celalalt este filozofic in legatura cu asta...
-----
Cat scriam acest post, sotia s-a gandit sa ii puna sa stranga toti trei multe cubulete lego si sa le puna intr-o cutie mare la loc. La 30 de secunde dupa ce i-a felicitat pentru ca au terminat.... cel mic a rasturnat cutia la loc.
No comments:
Post a Comment