A fi Mos Craciun

Ca tata al doi mici baieti, Craciunul inseamna o groaza de jucarii de cumparat si o groaza de ciocolata pentru ei. Multa lume se streseaza legat de toate cadourile de cumparat, sa nu uite ceva sau pe cineva, evitat toata aglomeratia si nebunia. Eu nu - am o sotie care se ocupa de tot, anul asta si-a cumparat pana si propriul cadou de Craciun!

Ea a avut grija sa trimita lista pe care D. a facut-o pentru Mos Craciun bunicilor si apoi a cumparat tot ce era pe lista pentru ca ei luasera alte jucarii. I-a trimis un mail surorii mele cu alte jucarii pe care copiii le-ar vrea. A cumparat si trimis cadouri pentru copiii prietenilor nostrii. M-a intrebat ce vreau, a cumparat si mi-a luat in plus si un alt cadou 'surpriza'. Si si-a cumparat si pentru ea niste parfumuri

Vazand toate astea, nu puteam sa stau cu mainile incrucisate, asa ca l-am rugat pe D. sa ma ajute. Stiam ca radioul din masina sotiei se stricase, asa ca am cumparat un altul online si am cerut sa fie livrat intr-un magazin. Si dupa aceea baiatul meu si cu mine am inceput sa avem un secret, 'vom fi Mosul pentru mama'.

Intr-un weekend i-am spus sotiei ca ne ducem sa ne plimbam - ceea ce si am facut, dar la intoarcere ne-am oprit la magazin si am luat coletul. Apoi, acasa, l-am ascuns sub haina mea pentru cateva ore. Imediat ce sotia s-a dus da faca un dus, D. a iesit, a luat pachetul si l-a ascuns in 'ascunzatoarea lui speciala'. A doua zi sotia s-a dus sa-si astepte parintii la aeroport - momentul perfect pentru a ambala cutia si a-l pune pe fiul meu sa scrie 'MAMAN' cu scrisul lui mic si tremurat (de-abia a invatat sa scrie). Apoi inapoi cu pachetul in 'ascunzatoarea lui speciala' (dupa canapea...)

Dupa asta a trebuit sa asteptam ajunul Craciunului. Si se vedea cum D. fierbe de nerabdare, incercand din rasputeri sa tina secretul. A reusit pana la urma - dar tot i-a spus ca exista un secret. Si apoi si-a dat seama ca avem o problema: cand o sa punem cadoul sub brad? Pentru ca pentru mama nu Mosul i-l aduce, ci noi. Iar dimineata cand se trezeste, cadoul trebuie sa fie acolo...

... asa ca in seara de Craciun D. si cu mine i-am spus sotiei sa se duca sus cu cel mic SI SA NU SE INTOARCA, in timp ce noi mai stam jos sa ne jucam cu niste pokemoni. Imediat ce au urcat, D. a fugit sa ia pachetul si sa-l puna sub brad. Era asa fericit de reusita ca sarea in sus de bucurie, la propriu. Apoi eu i-am propus sa mergem si noi sa ne culcam, doar ca el m-a oprit: 'Tata, TREBUIE sa ne jucam un pic cu pokemonii, nu vreau sa o mint pe mama!'.

In momentul ala l-am imbratisat mult de tot... iar a doua zi mama lui chiar si mai mult, atunci cand a descoperit ca Mosul nu a uitat-o.