Mama e plecata...

... tata aici.

Sotia a fost plecata o saptamana in Statele Unite pentru servici si cat a fost plecata a trebuit sa-l ascult pe M. repetand fara oprire "maman est partie" (mama e plecata). Cateodata urmat de un "la, papa!" (aici tata). Incontinuu aceeasi fraza, in special in momente cheie gen dimineata cand i-l luam din pat sau cand i-l recuperam la cresa - de fiecare data cand se astepta la ea.

Timpul petrecut in masina intre cresa si casa a fost cel mai dificil Intre D. care vorbea intr-una povestindu-mi despre tot felul de Pokemon (cand nu imi cerea mie sa ii spun povesti cu piei-rosii si pokemoni...) si M. care repeta incontinuu ca maica-sa a plecat, capul meu exploda in mod regulat.

Noroc ca a fost inventat alcoolul!

Glumesc, noroc ca am doi copii extraordinari care sunt foarte rezonabili, extrem de rezonabili tinand cont de varsta lor. Da, binenteles ca cel mare a avut crize de gelozie in care imi cerea tot felul de nimicuri doar ca sa ma ocup de el. Da, binenteles ca cel mic a avut serile lui de 'arunc toate jucariile pe jos si apoi merg pe ele'. Dar amandoi au inteles situatia si m-au ajutat cum au putut.


Unul din momentele cele mai frumoase a fost intr-o seara, cand ii citeam o carte lui M. inainte de a-l culca si D. se uita la desene la parter. In camera lui M., langa patul lui de bebelus, este un pat normal pe care i-l folosim cateodata cand trebuie sa dormim cu el. Pentru ca D. tot striga ca vrea alte desene (cere atentie cand e gelos), l-am lasat pe M. pe patul mare, cu o carte in brate, am inchis usa si am coborat. Cand m-am intors, era in patutul lui, intins, cu ochii inchisi, gata sa doarma. L-am pupat, am stins lumina si asta a fost tot...

Am fost foarte fericit atunci. Pana a doua zi dimineata cand am avut dreptul la 30 de minute de "mama e plecata", binenteles.



Ah, si un al moment frumos a fost in masina intr-o seara cand D., cu un ton exasperat, a zis "dar  ti-am tot zis ca se intoarce mama!"