Sotia se plange ca este greu sa imi ofere ceva de Craciun sau de aniversari, pentru ca nu vreau niciodata nimic. Pentru aniversarea mea urmatoare este simplu: pisica mi-a ros cablul de la castile pe care le folosesc la calculator, si deci imi doresc unele noi. Iar pentru Craciunul acesta a fost destul de usor: dvdurile cu episoadele emisiunii Diceman.
Acum multi ani, cand eram la liceu (sau poate la facultate?), era o emisiune pe Discovery, cu doi tipi calatorind peste tot folosind un zar pentru a decide ce fac si unde se duc - mai multe detalii aici (in engleza). Mi-a placut mult de tot seria de episoade pe care le-am vazut (si binenteles ideea din spatele lor) si cand acum cateva luni am vazut ca a aparut pe DVD toata colectia de episoade, am stiut (in sfarsit) ce imi doresc de Craciun.
Si am primit dvd-urile (plus un alt cadou), dar cadoul reprezinta mai mult decat doar niste dvd-uri.
Totul a inceput inainte de Craciun, cand baiatul cel mare m-a intrebat ce i-am cerut Mosului. I-am explicat 'filmul' pe care l-am vazut demult, ideea de a lasa zarul sa decida pentru tine si i-am spus ca sper ca Mosul sa poata gasi 'cd-urile' pentru mine. In dimineata de Craciun m-a intrebat ce am primit - i-am aratat cutia, a recunoscut zarurile de pe coperta si a fost foarte fericit pentru mine: "Mosul a gasit ce iti doreai!"
In seara de 25, m-a intrebat daca nu putem sa ne uitam impreuna la un film, mai precis "la filmul ala cu doi baieti care calatoresc folosind un zar". Asa ca m-am asezat in fata calculatorului, cu el in brate si ne-am uitat la primul episod impreuna, eu traducandu-i tot (dvd-urile sunt doar in engleza).
A doua zi mi-a cerut un zar si multe din activitatile noastre au fost decise de el. Sa ne jucam cu niste Pokemoni, sa pretindem ca suntem Pokemoni, sa ne jucam cu dragoni, sa facem niste Lego-uri? Lasam zarul sa decida! Sa bea un pahar de lapte sau un sirop de capsuni? Lansam zarul! Cina e aproape gata, cate imbucaturi sa mai ia? Zarul a spus 5... si asa mai departe.
Iar seara mi-a propus sa ne uitam la episodul urmator. Asa ca m-am asezat din nou in fata calculatorului, l-am luat pe genunchi si am inceput sa traduc... cand cel mic a aparut langa noi: "Papa Dede regard" ("tata si Dede se uita la ceva" in franceza lui). Asa ca l-am luat si pe el pe genunchi.
Deci pentru urmatoarele 20 de minute am stat acolo cu baietii mei, uitandu-ne impreuna la una din emisiunile mele preferate. Iar asta a fost cel mai frumos cadou de Craciun.
No comments:
Post a Comment